Standardul este stabilit oficial de către Societatea pentru Câinele Ciobănesc German (S.V.), cu sediul în Augsburg, membră a Societății Chinologice Germane (VDH), în calitate de societate fondatoare a rasei și responsabilă pentru Standardul Câinelui Ciobănesc German. Aprobarea standardului a avut loc cu ocazia primei Adunări Generale a Membrilor, ținută la Frankfurt, la data de 20 septembrie 1899, conform propunerilor lui A. Mayer și M. von Stephanitz și a fost completat cu adăugirile aduse cu ocazia celei de-a VI-a Adunări Generale a Membrilor din 28 iulie 1901, celei de-a XXIII-a Adunări Generale a Membrilor desfășurate la Köln pe 17 septembrie 1909, ședinței Consiliului Comisiei Consultative ținută la Wiesbaden pe 5 septembrie 1930 și ședinței Consiliului Comisiei de Creștere din 25 martie 1961; ulterior a fost reelaborat în cadrul Uniunii Mondiale a Societăților pentru Câinele Ciobănesc German (WUSV) și aprobat cu ocazia ședinței WUSV din 30 august 1976.
A fost din nou reelaborat și catalogat prin rezoluția din 23/24 martie 1991 de către Consiliu și Comisia Consultativă. Câinele Ciobănesc German, a cărui creștere planificată a început în anul 1899, după fondarea societății, a fost selecționat din linii de câini de turmă existente atunci în Germania centrală și sudică, cu scopul final de a crea un câine utilitar apt pentru performanțe deosebite.
Pentru a atinge acest scop, a fost definit standardul rasei Ciobănesc German, care include atât caracteristicile fizice cât și cele de temperament și caracter.
Ciobănescul German este de talie medie, ușor alungit, puternic și bine musculos, cu osatură uscată și structură solidă.
Înălțimea la greabăn este de la 60 la 65 cm pentru masculi și de la 55 la 60 cm pentru femele. Lungimea trunchiului depășește înălțimea la greabăn cu aproximativ 10-17%.
Ciobănescul German trebuie să fie echilibrat, cu nervi stabili, sigur pe sine, degajat și (în afara provocărilor) de o fire absolut bună. Trebuie să fie, de asemenea, vigilent și docil, pentru a fi potrivit ca însoțitor, câine de pază, de apărare, de serviciu și de turmă, și trebuie să posede curaj, combativitate și tărie.
Capul este în formă de pană și proporționat cu talia (lungimea aproximativ 40% din înălțimea la greabăn), fără să fie grosolan sau prea alungit, uscat în ansamblu și moderat de lat între urechi. Fruntea, văzută din față sau din lateral, apare doar ușor convexă, fără sau cu un șanț median abia vizibil. Raportul craniu-bot este 50:50%. Lățimea craniului corespunde aproximativ cu lungimea sa. Văzut de sus, capul se îngustează regulat spre botul în formă de pană, de la urechi până la trufă, cu stop nazal-frontal nu foarte accentuat. Maxilarul și mandibula sunt bine dezvoltate și puternice. Linia superioară a botului este dreaptă; este nedorită o botniță concavă sau convexă. Buzele sunt întinse, se potrivesc bine și sunt de culoare închisă.
Trebuie să fie neagră.
Trebuie să fie robustă, sănătoasă și completă (42 de dinți conform formulei dentare). Ciobănescul German are o dentiție în foarfece, adică incisivii maxilarului trebuie să se suprapună ca foarfecele peste cei ai mandibulei. Dentiția în clește, precum și prognatismul superior sau inferior se consideră defecte; la fel și spațiile largi între dinți (poziție distanțată a dinților). De asemenea, este defectuoasă dispunerea în linie dreaptă (nu ușor arcuită) a incisivilor. Maxilarul și mandibula trebuie să fie bine dezvoltate și robuste, astfel încât dinții să fie bine înfipți în gingii.
Sunt de mărime medie, în formă de migdală, ușor oblici și nu proeminenți. Culoarea ochilor trebuie să fie cât mai închisă. Ochii deschiși la culoare, pătrunzători, sunt nedoriți deoarece alterează expresia câinelui.
Ciobănescul German are urechi de mărime medie, purtate erect, orientate în aceeași direcție (nu lateral inserate), care se termină în vârf; pavilionul este orientat înainte. Sunt nedorite urechile căzute și cele pliate. Urechile purtate pe spate în timpul mișcării sau în repaus nu se consideră defect.
Gâtul trebuie să fie robust, musculos și fără salbă (piele lăsată). Inclinarea sa față de trunchi (față de orizontală) este de aproximativ 45°.
Linia superioară se desfășoară fără întreruperi vizibile de la inserția gâtului spre greabănul bine pronunțat și spatele ușor înclinat față de orizontală până la crupa ușor descendentă. Spatele este solid, robust și bine musculos. Zona renală este lată, robustă și bine musculoasă. Crupa trebuie să fie lungă și ușor înclinată (aproximativ 23° față de orizontală) și se continuă, fără întreruperea liniei superioare, până la inserția cozii.
Trebuie să fie moderat de lat, cu partea inferioară cât mai lungă și bine dezvoltată. Adâncimea toracelui trebuie să fie 45-48% din înălțimea la greabăn. Coastele trebuie să fie moderat arcuite. Sunt considerate defecte atât toracele „în butoi” cât și cel plat.
Trebuie să ajungă cel puțin până la înălțimea jaretului, dar nu mai jos de jumătatea metatarsului. Pe partea inferioară este acoperită cu păr puțin mai lung și este purtată atârnând, ușor curbată. Când câinele este excitat sau în mișcare, coada este purtată mai ridicată, dar niciodată peste linia orizontală. Intervențiile chirurgicale corective sunt interzise.
Văzute din toate părțile, membrele anterioare sunt drepte și, văzute din față, absolut paralele. Omoplatul și humerusul sunt de lungimi egale și bine lipite de trunchi printr-o musculatură puternică. Unghiul scapulo-humeral ideal este de 90°, de regulă până la 110°. Atât în staționare cât și în mișcare, coatele nu trebuie să fie orientate spre exterior sau prea strânse. Văzute din toate unghiurile, antebrațele sunt drepte, uscate, musculoase și perfect paralele între ele. Metacarpul are o lungime de aproximativ 1/3 din antebraț și formează cu acesta un unghi de circa 20-22°. Un metacarp prea înclinat (peste 22°) sau prea puțin înclinat (sub 20°) afectează performanța, în special rezistența.
Sunt rotunde, bine închise și arcuite. Tălpile sunt dure, dar nu aspre, unghiile sunt tari și de culoare închisă.
Poziția membrelor posterioare este ușor retrasă, iar aplomburile, văzute din spate, trebuie să fie paralele între ele, femurul și tibia au aproximativ aceeași lungime și formează un unghi de circa 120°. Coapsa este puternică și bine musculoasă. Jareții sunt robuști și solizi, iar metatarsul este perpendicular pe jaret.
Sunt închise, ușor arcuite, talpa este dură și de culoare închisă. Unghiile sunt tari, arcuite, de asemenea închise la culoare.
Ciobănescul German este un câine de trap. Membrele trebuie să fie armonizate între ele, ca lungime și unghiuri, astfel încât partea posterioară să se poată împinge până sub trunchi, iar partea anterioară să se întindă la fel de amplu, fără devieri semnificative ale liniei superioare. Orice tendință spre o angulație exagerată a părții posterioare reduce stabilitatea și rezistența și compromite, în consecință, capacitatea de utilizare. Proporțiile și unghiurile corecte permit o mișcare amplă și aproape de sol, care oferă observatorului impresia unei deplasări foarte fluide și ușoare. Într-un trap calm și uniform, cu capul întins înainte și coada ușor ridicată, se poate observa o linie superioară elastică și neîntreruptă, care pornește din vârful urechilor, trece prin gât și trunchi, până la vârful cozii.
Pielea este aderentă și mobilă, dar fără a forma pliuri.
Ciobănescul German poate fi crescut în două varietăți – „cu păr lung” și „cu păr scurt” (ambele cu subpăr).
Păr scurt: Blana de acoperire trebuie să fie cât mai deasă, dură și bine lipită. Pe cap, partea interioară a urechilor, partea anterioară a membrelor, la picioare și degete, părul trebuie să fie scurt, în timp ce pe gât este ceva mai lung și des. Pe partea posterioară a membrelor, părul se alungește până la articulația carpiană și până la jaret; pe coapsa posterioară formează niște „pantaloni” moderați.
Păr lung: Blana de acoperire trebuie să fie lungă, moale și nu prea lipită, cu smocuri pe urechi și picioare, pantaloni deasă și coadă stufoasă cu formare de ciuf în jos. Pe cap, partea interioară a urechilor, partea anterioară a membrelor, la picioare și degete, părul trebuie să fie mai scurt, în timp ce pe gât este mai lung și des, aproape formând o coamă. Pe partea posterioară a membrelor, părul se alungește până la articulația carpiană și până la jaret; pe coapsa posterioară formează pantaloni evidenți.
Negru cu marcaje roșu-maronii, maronii, galbene până la gri deschis. Negru și gri unicolor, cu nuanțe mai închise de gri. Șa și mască negre. Sunt permise, dar nu dorite, pete albe mici pe piept, precum și părți foarte deschise pe interiorul membrelor. Indiferent de culoare, trufa trebuie să fie întotdeauna neagră. Lipsa măștii, ochiul deschis până la pătrunzător, petele deschise până la albicioase pe piept și partea interioară a membrelor, unghiile deschise și vârful cozii roșcat sunt semne de pigmentare slabă. Subpărul este de nuanță ușor cenușie. Culoarea albă nu este permisă.
Masculi: înălțime la greabăn între 60–65 cm – greutate între 30–40 kg
Femele: înălțime la greabăn între 55–60 cm – greutate între 22–32 kg
Masculii trebuie să aibă două testicule dezvoltate normal, ambele complet coborâte în scrot.
Orice abatere de la punctele menționate anterior este considerată un defect, a cărui evaluare trebuie să corespundă exact gradului abaterii.
Abateri de la caracteristicile rasei descrise mai sus care afectează capacitatea de utilizare.
Defecte ale urechilor: urechi inserate prea jos; urechi pliate, convergente sau slabe.
Defecte importante de pigmentare.
Lipsă semnificativă de soliditate generală.
Defecte dentare: toate abaterile de la mușcătura în foarfece și de la formula dentară, cu excepția celor care duc la descalificare (vezi mai jos).
Câini cu caracter slab, câini agresivi, câini cu nervi slabi.
Câini cu displazie severă dovedită.
Câini monorhizi sau criptorhizi, precum și cei cu testicule evident inegale sau atrofiate.
Câini cu malformații ale urechilor sau cozii.
Câini cu malformații.
Câini cu defecte dentare pentru lipsa unui premolar 3 și a încă unui dinte, sau a unui canin, sau a unui premolar 4, sau a unui molar 1 sau 2, sau lipsa în total a 3 sau mai mulți dinți.
Câini cu defecte ale mandibulei: prognatism inferior de 2 mm sau mai mult, prognatism superior, mușcătură complet în clește la toți incisivii.
Câini cu talie de 1 cm peste limita maximă sau sub limita minimă.
Albinism.
Culoarea albă (chiar dacă au ochi și unghii închise la culoare).
Păr lung fără subpăr, adesea despărțit pe spate.
Canisa Casa di Arancina, specializată în creșterea de Ciobanesc German, a fost fondată în 2015 în București. Cu pasiune pentru rasa ciobanesc german și dedicație pentru pui, suntem sursa ta de încredere pentru acești minunați patrupezi. Descoperă farmecul unui pui ciobanesc german în fiecare zi! Aici găsești cei mai buni prieteni cu blană.