Alquati ne explică imediat că pentru o interpretare corectă a standardului trebuie luate în considerare originile rasei: fără aceste reflecții preliminare, se ajunge la selecționarea unei mișcări nepotrivite.

Ciobănescul German a rezultat din fuziunea mai multor rase, cu diferite somatologii, utilizate pentru conducerea turmelor. Unele erau mai reactive și dinamice, altele mai lente, dar toate potrivite pentru acest serviciu.

În perioada în care utilizarea câinilor era predominant pentru păstorit, a fost stabilit un standard pentru a le fuziona într-un tip unic, chiar dacă pentru calitatea blănii erau considerate trei varietăți: păr scurt, păr de lungime medie semisedos și păr lung.